Nume: Tudor Vlad (Dudu)
Data nașterii: 20.04.1975
Studii: Facultatea de Sociologie şi Master în ecologie sistemică
Ocupaţia: director Fundaţia eMAG (coordonez proiecte sociale pentru educaţie)
Care a fost primul triatlon la care ai participat? Când?
Campionatul Naţional de Triatlon 2003
3 motive pentru care mergi la competiţii.
– Competiţiile mă stimulează, mă fac să mă simt viu şi îmi aduc fie o mulţumire de învingător, fie o încântare pentru că am participat.
– Ca să descopăr locuri noi şi frumoase; apreciez competiţiile off-road organizate în peisaje speciale, cu care nu mă întâlnesc altfel.
– Ca să cunosc sau să mă întâlnesc cu oameni care au aceleaşi preocupări ca şi mine.
Cine te-a învăţat să înoţi? Dar să mergi cu bicicleta?
– Pentru înot am avut mai mulţi învăţători – mai întâi tata (care nu prea ştie să înoate), apoi marea de la 2 Mai (făceam concursuri de înot în larg între saltele cu alţi copii de 5-6 ani, într-un stil inventat de noi model Winnetou), apoi am mers la şcoala 25 cu profil de înot de la Ploieşti (clasele 1-4) şi, mult mai târziu, când deja mă credeam mare înotător, Matei Giurcăneanu (clubul Delfinul) mi-a explicat că fac nişte lucruri greşite şi am reînvăţat să înot.
– Pe două roţi tot tata m-a învăţat să merg, dar a merge cu bicicleta ca pentru concurs este cu totul altceva. Aici am învăţat singur şi încă mai am de lucru.
Cam câte ore te antrenezi pe săptămână?
– Depinde de săptămână; dacă fac o medie, ar fi probabil 6-7 ore.
Care e părerea partenerei tale despre asta?
– Parteneră pentru antrenamente nu am ; Adelina înţelege perfect dependenţa mea de mişcare şi acţiune pentru că împărţim starea de bine pe care mi-o aduce un astfel de program.
Ai vreo competiţie preferată? De ce?
– În fiecare an am câte o competiţie preferată şi sper să fie mereu aşa; anul ăsta competiţia preferată a fost la Bioeel Triathlon Challenge. Mi-ar fi plăcut să particip la Fără Asfalt şi la Cupa Hamsia .
Care e performanţa (sportivă sau nu) de care ești cel mai mândru?
– Organizarea Fără Asfalt şi Cupa Hamsia. Este o încercare completă, deopotrivă sportivă, psihică şi mentală, în care trebuie să-mi folosesc toată priceperea, plecând de la utilizarea excel până la a face lucrurile să se întâmple cu puterea sufletului.
Cum arată o zi din viaţa ta? Care e programul tău obișnuit?
– Mă trezesc pe la 7, spun o rugăciune în gând, o pregătesc pe Doris pentru gradiniţă şi pe mine pentru birou, o duc pe Doris la grădiniţă cu bicicleta în drum spre birou, lucrez până pe la 6 în perioadele lejere, până pe la 9 în cele mai pline, plec acasă cu bicicleta sau în alergare, daca e devreme ies cu fetiţele în parc, dacă e târziu mă duc direct să le fac baie, mâncăm, bem un pahar de vin dacă în calendarul ortodox scrie că e voie, culcăm fetiţele, schimb câteva impresii cu Adelina dacă ea nu are cumva de lucru, daca are de lucru citesc până aţipesc, spun o rugăciune şi mă culc (pe la 12). În weekend e altfel, atunci înot lung în mare, alerg sau merg cu bicicleta pe munţi, beau mai mult vin şi îmi place să am în jurul meu mulţi prieteni.
Care e dorinţa ta cea mai mare în acest moment?
– Îmi doresc ca planeta Pamânt să rămână vie, iar ţara România să îşi găsească echilibrul sufletesc.
Ce îţi (re)dă încrederea în tine însuţi?
– Sentimentul că fac acele lucruri care trebuie făcute.
Ce te motivează să faci sport?
– Nu mă motiveaza nimic, este un mod de viaţă iar fără sport nu mă simt bine. Sincer, nu inţeleg cum pot unii oameni să trăiască fără senzaţia de tonus pe care ţi-o aduce sportul. Dar dacă mă gândesc la asta, înţeleg cum pot să stea atât de mult în faţa televizorului. Eu cred că e important ca fiecare să-şi trăiască viaţa lui şi nu a altuia, în proiecţie. Poţi să fii propriul tău erou, în competiţie doar cu tine şi nu trebuie să rămâi în faţa ecranului doar pentru că ţi-e ruşine că n-o să joci fotbal la fel de bine ca Marica sau Chivu… Din păcate, în România acest sentiment de ruşine a fost îndelung cultivat, de aici şmecheraşii care critică tot şi nu fac niciodată nimic… Care era intrebarea?
Te pregăteşti în mod special pentru o competiţie?
– Aşa aș vrea, dar în ultima vreme nu prea reuşesc. Aşa că mă duc cu ce am la mine…
Există talent pentru sport sau ține doar de muncă?
– Sigur că există talent; dar fără muncă, orice talent se iroseşte.
Cum depășești epuizarea? Cum te recuperezi după efort?
– Dorm şi citesc; starea de epuizare de după efort favorizează un anume fel de înţelegere la care altfel ajung mai greu. Văd lucrurile în profunzime şi încerc un sentiment de împăcare.
Un subiect controversat – influenţează activitatea sexuală performanţa sportivă?
– Eu cred că da; dar mai cred şi că subiectul este controversat pentru că nu la toată lumea e la fel. De altfel, termenul de „activitate sexuală” este prea generic. Sexul nu e la fel pentru toată lumea – pentru unii este un consum, pentru alţii o reîncărcare, o energizare. Depinde de abordare. Dar în general, din experienţa mea proprie, în perioadele de abstinenţă rezultatele sportive sunt mai bune. Totuşi, chiar dacă sexul are un potenţial energetic uriaş, simpla abstinenţă nu ajută întotdeauna; trebuie să şi poţi/ştii să recanalizezi energia respectivă către noile tale scopuri.
Cum te relaxezi? Care sunt activităţile tale peferate?
– Cel mai mult mă relaxează înotul. Apoi alergarea. Îmi place să stau în locuri sălbatice, apreciez copacii şi spaţiile deschise.
În ce proporţie te interesează rezultatul? De ce?
– 30%. Mă raportez şi la ceilalţi ca să văd cum evoluez/involuez pe intervale lungi de timp (2-5 ani).
Cum ai convinge pe cineva să se apuce de sport? Ce argumente i-ai aduce?
– Nu am răbdare să explic prea mult; l-aş invita să iasă cu mine la alergare sau la o tură cu bicicleta.
Unde te vezi peste 10-15 ani?
– Tot în oglindă
De ce triatlon?
– Sunt trei feluri de mişcare cursivă şi fiecare te poate duce într-o stare de meditaţie şi introspecţie; atunci când meditaţia se maturizează simţi că pluteşti.
Care e partea favorită (dintr-un antrenament sau competiţie)?
– Partea din mijloc, atunci când rămân eu cu mine însumi şi toate energiile sunt trezite.
Care e sportivul pe care îl admiri cel mai mult? De ce?
– Nu m-am gândit niciodată… Dintre cunoscuţi îmi place Răzvan Florea pentru că e (a fost) un sportiv cu rezultate excelente şi cu foarte mult bun simţ.
Care e punctul tău forte (la probele de triatlon)?
– Probabil înotul.
Ai vreo superstiţie?
– Nu am superstiţii, dar cred că există semne. De exemplu, dacă îmi pun o întrebare cu suficientă determinare, s-ar putea ca răspunsul să apară scris într-o reclamă pe un autobuz
Ce alte sporturi practici?
– Snowboarding, surfing şi long distance drinking ; ăsta e singurul sport de echipă pe care îl practic.
Legat de competiţii – unde îţi doreşti să ajungi?
– Vreau să ajung la un X-terra Triathlon.
Dudu răspunde şi la câteva întrebări din Chestionarul lui Proust:
Principala trăsătură a caracterului meu: energic
Calitatea pe care o prefer la un bărbat: onestitatea
Calitatea pe care o prefer la o femeie: profunzimea
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: deschiderea sufletească şi simţul umorului
Principalul meu defect: nerabdarea
Ocupaţia mea preferată: a fi eu însumi
Visul meu de fericire: toate gândurile, stările şi acţiunile mele să se lege între ele ca într-un cântec
Eroii mei preferaţi: Mozart şi Nichita
Ce detest cel mai mult: minciuna
Deviza mea: Binele învinge !